Donald Trump a nominalizat un avocat de origine romana la conducerea Oficiului SUA pentru Brevete

Presedintele american Donald Trump si-a anuntat intentia de a-l nominalize pe Andrei Iancu, un avocat de origine romana care l-a reprezentat la un moment dat, pentru functia de subsecretar al Comertului pentru mai mult | more »

Mesaj fabulos al lui Donald Trump adresat lui Iohannis in conferinta de presa. Ce le transmite romanilor – Video

Mesaj foarte calduros adresat de Donald Trumop presedintelui Iohannis si romanilor in conferinta comuna de presa. Presedintele SUA, Donald Trump, a avut un mesaj puternic de sustinere a luptei anticoruptie din Romania mai mult | more »

Cele mai bune FILME ROMÂNEŞTI în America. FESTIVAL la Washington DC si Los Angeles organizat de Ambasada României în SUA

Cele mai bune filme româneşti vor fi prezentate în cadrul unui festival organizat de Ambasada României în SUA. O serie de 15 de producţii cinematografice din ţara noastră vor fi vizionate la mai mult | more »

Peste 150 de companii americane vor veni în România în octombrie, în cadrul unei misiuni economice de amploare

Ambasada României în SUA și Departamentul Comerțului din Statele Unite ale Americii au lansat pregătirile pentru organizarea evenimentului Trade Winds, programat să se desfășoare la București, în luna octombrie a acestui an, mai mult | more »

Statele Unite și-au trimis un emisar la București: „Protestele sunt o sursă de inspiraţie, de admiraţie, la Washington, o expresie a democraţiei în acţiune”

Protestele din România sunt o expresie a „democrației în acțiune” și sunt sursă de „inspirație” pentru întreaga lume. Acesta este mesajul oficial de Statelor Unite, transmis miercuri seară, la București, de Hoyt mai mult | more »

Românii continuă să iasă în stradă! Ce scrie USA Today

BUCHAREST, Romania — The largest anti-government crowds since the violent 1989 revolution that toppled dictator Nicolae Ceausescu succeeded Sunday in pressuring Romania’s new government to repeal a hastily adopted decree that would have mai mult | more »

De aici, din Chicago, vă mulțumim pentru… Rezistență

”Fața de ceea ce s-a întâmplat în România în ultimile două săptămâni, noi, cei «de-afară», nu avem decât un singur cuvânt: Respect! De aici, din Chicago, vă mulțumim pentru… Rezistență! Ce ați mai mult | more »

Reportaj de Grigore Cartianu. Români care au cucerit lumea: Valentin a ajuns în America din întâmplare. Și nu-i pare rău! | VOCEA DIASPOREI

Suceveanul Valentin Avasiloaie are 38 de ani, împărțiți echitabil: 19 în România, 19 peste Ocean. S-a stabilit la Detroit și trage pe două fronturi: angajat ca inginer proiectant în industria auto și mai mult | more »

John Ion Banu, liderul diasporei din Florida: „Aş introduce pedeapsa cu moartea pentru corupţii din România“ Citeste mai mult: adev.ro/ofi2kz

Emigrat în Statele Unite ale Americii la mijlocul anilor `80, John Banu este fondatorul Ligii Româno-Americane din Florida, organizaţie ce reuneşte 5.000 români dintre cei aproape 200.000 care trăiesc acolo. Inginer mecanic, mai mult | more »

Bloomberg: Numeroşi români de etnie romă cer azil în SUA, argumentând că sunt persecutaţi în Europa

Numeroşi români de etnie romă solicită azil în statul american California, argumentând că sunt persecutaţi în România şi în alte ţări ale Uniunii Europene, anunţă oficiali SUA şi organizaţii pentru drepturile minorităţilor, mai mult | more »

Ambasada Statelor Unite în Romania : Mesajul Excelentei Sale Ambasadorul Hans Klemm cu ocazia Zilei Limbii Române

De Ziua Limbii Române, celebrăm împreună esenţa spiritului şi a identităţii româneşti, liantul care ne conectează, dincolo de graniţe, pe toţi cei care simţim şi vorbim româneşte. U.S. Embassy Bucharest : „Acum mai mult | more »

Discursul ambasadorului SUA, Hans Klemm, la festivalul de Film Istoric Râșnov : „Revoluţie sau evoluţie? Drepturile civile în America şi cinema-ul ei: de la „Naşterea unei naţiuni” la Selma“

30 iulie 2016 Bună dimineaţa tuturor. Sorin, îţi mulţumesc pentru frumoasa prezentare şi mulţumesc echipei de la Râşnov pentru invitaţia să vă vorbesc astăzi. Stimaţi demnitari, distinşi oaspeţi, invitaţi, studenţi, doamnelor şi mai mult | more »

U.S. Embassy Bucharest : Noile “telefoane publice” la #NewYork

Noile “telefoane publice” la #NewYork: dispozitive discrete care oferă acces gratuit la internet şi posibilitatea de a-ţi încărca telefonul mobil. Sunt tot mai multe, la tot mai multe colţuri de stradă, iar mai mult | more »

Valvila Popovici, scriitor român în Statele Unite : Din Carolina de Nord în Kentucky

„Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc nu pot citi decât o pagină din ea.” – Sfântul Augustin Am făcut o călătorie frumoasă și interesantă cu automobilul, din statul Carolina mai mult | more »

SUA se distanteaza de RUSIA cu ani-lumina. Trece pe arme cu LASER, capabile sa doboare chiar si avioane

Armata SUA si-a anuntat in cursul acestei saptamani intentia de a-si echipa militarii cu arme laser incepand din 2023, potrivit Direct Matin.fr, citat de Agerpres. Mary J.Miller , secretar adjunct insarcinat cu mai mult | more »

The Washington Post : Romanians express anger over death of police officer

People clench their fists during a protest demanding the resignation of Interior Minister Gabriel Oprea in Bucharest, Romania, Sunday, Oct. 25, 2015. Romania’s president has called on the prime minister and interior mai mult | more »

Un român, ajuns mare șerif în America Câți polițiști români ar rezista să-și facă meseria în SUA?

La 14 ani, imediat după Revoluție, Marius Stoika pleca din țară, alături de familia sa, în SUA. După 25 de ani a ajuns din nou la Cluj, îmbrăcat în uniforma de ajutor mai mult | more »

Klaus Iohannis în America. Împreuna cu românii care trăiesc în Statele Unite

Indiferent de distanţe, apartenenţa la o naţiune nu se pierde niciodată. Românii din SUA sunt purtătorii de cuvânt ai culturii şi tradiţiilor româneşti. M-am întâlnit cu o parte dintre românii care trăiesc mai mult | more »

Doi foști ambasadori SUA în România, despre Iohannis: Ceva se schimbă fundamental în România

Ultimul ambasador american la București, Mark Gitenstein, spune că manifestațiile din ziua turului al doilea al alegerilor prezidențiale sunt un indiciu că instalarea la Cotroceni a lui Klaus Iohannis înseamnă o schimbare mai mult | more »

For Romanians, a new dance step at Amesbury High School

AMESBURY — For the 13 teen-aged dancers and musicians of the Romanian folk dance ensemble Plaiurile Dornelor, their visit to Amesbury High School last week produced one highlight born of something that mai mult | more »

 

Întâlnirea inopinată la hotelul Corronado din Arizona


Arizona. Veri fierbinţi, cu frunţile nopţilor mângâiate de adieri pale de vânt şi lumina dimineţilor, limpede şi clară, inundând fiecare colţişor al oraşului moleşit de căldură… Într-una din aceste dimineţi strălucitoare şi calde, îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică. Ajunsesem ceva mai devreme decât stabilisem, la unul dintre hotelurile din centrul oraşului Phoenix, unde trebuia să mă întâlnesc cu un om de afaceri din New Jersey. Am hotărât să aştept în faţa recepţiei, până la apariţia sa. În timp ce răsfoiam nerăbdător nişte pliante care se aflau la dispoziţia vizitatorilor, atenţia mi-a fost atrasă de o conversaţie în limba franceză, între un domn şi o doamnă prezentabilă, amândoi mai în vârstă. Păreau de-ai casei, aşa că m-am apropiat de ei, cu gândul să le cer câteva informaţii.

Foarte amabil, bărbatul a început să-mi prezinte facilităţile pe care le oferea hotelul. Îl ascultam cu atenţie. Mike, aşa îl chema, vorbea cu o intonație afectivă, un accent oarecum străin. Când l-am întrebat de unde este, mi-a răspuns: „Din România”. „Ce mică e lumea”, mi-am  spus, şi din acel moment, nea Mitică – aşa cum m-a rugat să-i spun – mi-a devenit prieten. Am fi vrut să mai vorbim, dar întrevederea mea de business urma să dureze destul de mult. Dar am convenit să luăm masa împreună, ceea ce s-a şi întâmplat după vreo două ore.

Un prânz cu nea Mitică
La ora stabilită am sosit la locul de întâlnire, unde nea Mitică mă aştepta deja. Ne-am aşezat la o masă şi am comandat câte ceva. Ne-am antrenat într-un dialog plăcut, deschis, care parcă prevestea că vor mai urma multe astfel de întâlniri între noi. Aşa a şi fost! Din vorbă în vorbă, am ajuns la vremurile de demult. Observasem încă de la început, că-i place să vorbească mai puţin despre sine, preferând să aducă în discuţie oameni, locuri şi evenimente din alte vremuri. Intuiam că ceea ce voi afla va fi interesant şi pentru mine, dezvăluirile sale vor fi inedite. Eram sigur că pe parcurs, îmi va vorbi, câte puţin, şi despre el. După ce locuise ani buni în Canada s-a decis să vină în SUA. El şi soţia sunt patronii hotelului în care ne-am cunoscut,  şi au doi copii:  Nicolae şi Sandra. Pe Nicolae îl şi întâlnisem, de altfel, la recepţie, unde îmi spusese că vorbeşte puţin româna. Nicolae e pictor şi am avut ocazia să admir în holul hotelului câteva tablouri de-ale sale. Sandra este căsătorită cu un francez şi locuieşte de peste 25 de ani în Franţa. Aveam în faţa mea un român, care vieţuia de mulţi ani dincolo de graniţele României, şi căruia îi simţeam dorinţa sinceră de a-mi dezvălui lucruri, poate neştiute de nimeni, despre viaţa şi experienţa sa din exil.

„Satul meu, grădină dulce”
Nea Mitică, pe numele său Dumitru Sinu, părăsise România în 1948. Avea să îmi povestească însă, mai târziu, despre plecarea sa din ţară. Dacă tot trebuia să vorbească despre trecut, ce altceva îi era mai aproape de suflet decât satul în care văzuse lumina zilei, într-un sfârşit de toamnă târzie, chiar de ziua Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1926. Lui nea Mitică îi este dor de locul unde s-a născut și a crescut. Îi place mult să recite, iar versurile pe care mi le-a spus, mi-au pătruns şi mi-au rămas în inimă pentru tot restul vieţii: „Satul meu, grădină dulce, / Din tine nu m-aş mai duce, / De mirosul florilor, / De dragul feciorilor, / De mirosul la o floare, / De dragul la şezătoare”. Grădina dulce în care venise pe lume Dumitru Sinu, se află la poalele muntelui Suru, la 6 kilometri de Avrig, în Sebeşul de Sus, judeţul Sibiu. Dar sufletul lui e legat nu doar de vatra natală, ci şi de toate locurile din apropierea Sebeşului de Sus, a căror frumuseţe mioritică nu a putut-o uita, nici până acum: Avrig, Tălmaciu, Racoviţă. Cu toată fascinaţia plaiurilor natale, din amintirile lui Dumitru Sinu răzbate o umbră de tristeţe, atunci când îmi spune:  „La noi în sat au fost trei nenorociri…”

„Ce-i omul…”
Mai întâi, îşi aminteşte de un consătean care s-a stins din viaţă şi a cărui poveste îşi lăsase amprenta asupra sa, nenea Dumitru a lui Mateiaş (Dumitru Stănilă). Tetea Dumitru îi fusese vecin, locuia peste drum de casa lui nea Mitică. Plecase să facă bani în America şi s-a întors de acolo bolnav. Cu banii agonisiţi şi-a cumpărat pământuri şi acareturi, dar averea i s-a risipit curând pe doctori şi pe leacuri. „Ce-i omul…”, îmi spune, amintindu-şi cum au suspinat, ani de-a rândul, bătrânele din sat. Au rămas în urmă să-l plângă, soţia şi trei copii: Mitică (Dumitru), Ion şi Nicolae. Unul dintre băieţi, Mitică, a ajuns secretar principal la Facultatea de Medicină din Cluj, iar fata acestuia, Luciana Stănilă, a devenit profesor universitar, în cadrul aceleiaşi facultăţi. Prin ceea ce a dovedit a fi, ea a recuperat, în spirit şi în duh, averea irosită a bunicului. Dar necazurile nu au ocolit nici familia Sinu…

Familia lui nea Mitică
Ancorat de amintirile unui timp demult trecut, astăzi, Dumitru Sinu răsfoieşte cu amărăciune câteva file din viaţa familiei sale. Din negura vremurilor, o altă amintire dureroasă prinde contur. Când i-a murit mama, la numai 27 de ani, nea Mitică avea doar trei ani, sora sa, Ana, avea  şase luni, Iosif – şase ani, Nicolae – opt şi Ion – unsprezece ani. Nu peste mult timp, şi micuţa Ana a plecat să-şi întâlnească mama în ceruri. „Napoleon avea o vorbă: Moare o persoană – o tragedie. Mor 100 – o statistică”… Cu un tată mai mult plecat la lucru, copiii au rămas în grija bunicilor. Şi viețile lor sunt de luat în seamă: bunicul din partea mamei, Ion Stănilă, a căzut prizonier la ruşi. Acolo a învăţat să facă ţiglă şi cărămidă. După aceea, şi-a construit el însuşi, propria fabrică de ţiglă şi cărămidă. Era un bărbat frumos, înalt, însă foarte dur. „Mila te ucide!” – zicea el. Copiii îi spuneau comunistu’, iar alţii – nebunu’, ori  Ţiglaru’, dar nu pentru că era prost, căci mai degrabă, el era un fel de filosof al satului. Adesea, venea după bani la tatăl lui nea Mitică, nenea Niculiţă… În schimb, bunica din partea mamei, Ana, era o femeie cu suflet ales. Nea Mitică şi fraţii săi îi treceau zilnic pragul, iar ea îi ţinea în poală şi le dădea de mâncare. „Bunica era ca o sfântă”, adaugă el. Bunicul după tată, era un om blajin, căruia toţi îi spuneau nenea Niculiţă. El își lua în brațe nepoții şi le cânta. Nenea Niculiţă a stat lângă patul de moarte al mamei lui nea Mitică, nora sa, şi a văzut-o cât s-a zbătut înainte să-şi dea sufletul. Nu vroia să moară! La vremea aceea, bunicul a scris în ceaslovul său:
„Dă, Doamne, la toţi şi la toate / Cinci minute de linişte înainte de moarte”. „Mama e totul, spune nea Mitică. Dacă îţi moare mama, orice şi oricâte ţi se vor întâmpla în viaţă, nu le mai simţi. Ce altceva ar putea să ţi se întâmple mai rău de atât?” Apoi Mitică Sinu îşi continuă şirul amintirilor care-l răvăşiseră vizibil.

„O frumoasă floare vine”
Însă răul nu întreabă pe nimeni, atunci când vine… A treia nenorocire, pe care nea Mitică n-o poate uita, s-a petrecut în casa lui tetea (badea) Ion Vulc, fostul primar. Acesta avea trei copii (Ana, Maria şi Ion). Maria a trecut în lumea drepţilor tânără, pe când împlinise 21 de ani. A murit de tuberculoză. La înmormântarea ei a fost şi nea Mitică, care îşi mai aminteşte şi acum versurile-bocet compuse şi cântate atunci de băieţii şi fetele din sat. Aşa se obișnuia, când murea de tânăr cineva din sat, fetele şi băieţii cântau despre viaţa mortului: „Veniţi, feciori, de la foc / Căci am fost toţi la un loc/ Şi voi, fetelor, veniţi / La nunta mea de priviţi. // Mă mărit tânără floare / Cu moartea cea răpitoare / Bucură-te, cimitire / Că o frumoasă floare vine, / Dar nu vine să înflorească, / Ci vine să putrezească”. Cumplită durere lovise familia Vulc…

Copilul orb
După câteva luni, lui Ion Vulc îi moare şi soţia, iar apoi, la scurtă vreme, băiatul, Ion. Mai rămăsese doar Ana dintre cei trei copii. Ana îşi pune pirostriile cu Gheorghe Bobangă, dar nu are parte de fericire. La o vânătoare de mistreţi, acesta pleacă dintre cei vii, într-un accident, împuşcat fiind din greşeală, de către un coleg. Soţia lui, Ana, era pe-atunci însărcinată. Când îi naşte fiica, bătrânul Vulc se duce să o vadă la spital, bucuros că are un urmaş, care-i va duce mai departe numele. Aici însă, doctorul îl întâmpină cu veşti rele: „Bucuria-i mică, omule, căci copilul s-a născut orb!”. Nepotul lui Ion Vulc a învăţat, totuşi, o brumă de carte, ştie să scrie în alfabetul Braille (sistem de scriere pentru orbi, inventat de Louis Braille), şi mai știe să cânte la acordeon. Drama lui Ion Vulc încheie întâlnirea noastră. Timpul parcă stătuse în loc şi eu nu mă mai săturam ascultându-l pe Dumitru Sinu, noul meu prieten, care-mi povestise atâtea, despre cele de demult. Şi era doar începutul! O lume cu farmecul ei, o lume patriarhală, cu totul nouă pentru mine, mi se dezvăluia acum, prin spusele lui.  Din nefericire, pe 2 ianuarie, 2013, domnul Dumitru Sinu a părăsit Arizona, plecând de aici în lumea celor drepţi.

Octavian D. Curpaş

Comentarii

Comentarii

2 Responses to Întâlnirea inopinată la hotelul Corronado din Arizona

  1. valentina spune:

    „Foarte amabil, bărbatul a început să-mi prezinte facilităţile pe care le oferea hotelul. Îl ascultam cu atenţie. Mike, aşa îl chema, vorbea cu o intonație afectivă, un accent oarecum străin. Când l-am întrebat de unde este, mi-a răspuns: „Din România”. „Ce mică e lumea”, mi-am spus, şi din acel moment, nea Mitică – aşa cum m-a rugat să-i spun – mi-a devenit prieten.”
    ….
    Felicitări!
    O scriere remarcabilă despre care am făcut referire într-o recenzie.
    gânduri frumoase,
    valentina

  2. Emanuel spune:

    Exegeza realizată de Valentina B. volumului „Exilul romanesc la mijlocul secolului XX”:

    http://romaniadindiaspora.ning.com/profiles/blogs/exegeza-realizat-de-valentina-becart-volumuluiexilul-rom-nesc-la

    Viaţa îşi urmează cursul ca un izvor ce-şi caută matca… mereu neliniştit, zbuciumat. Amintirile legate de un loc niciodată uitat… nu pot fi decât cu : „munţi împăduriţi şi codri falnici”… aceasta fiind imaginea rămasă nealterată în sufletul românului nea Mitică. Dorul de plaiurile natale, de obiceiuri, datini, îi fac sufletul să vibreze şi să lăcrimeze în acelaşi timp.

Lasă un răspuns